Vacanta mea in Romania – partea a II-a –

Poate ca e oarecum impropriu titlul pentru ca nu este vorba de o vacanta in acceptiunea clasica a cuvantului ci e vorba mai degraba de o excursie care la mine a durat 2 zile dar care ar fi mers mai bine de facut in 3.
Recomand cu drag tuturor, absolut fara nicio rezerva, excursia asta.
Sa incepem deci…
Am plecat in zori de zi de la Posada si am luat-o spre Predeal si de acolo catre Bran. Am trecut muntii spre Campulung printr-un peisaj care-ti taie de-a dreptul rasuflarea …am continuat apoi spre Valcea si Valea Oltului.
Nimic nou am putea spune pana aici pentru ca vorbim de drumuri oarecum cunoscute.
De pe Valea Oltului insa am luat-o spre Voineasa cu gandul sa ajungem la Petrosani. Evident n-am vazut niciun indicator care sa semnaleze faptul ca pe acolo as ajunge la Petrosani desi harta mea, veche de ceva ani, se incapatana sa-mi spuna ca merge. Si a mers, desi drumul pe Valea Lotrului si mai departe e foarte rau si poate tocmai pentru ca e rau e si foarte pustiu.
Prima mare, enorma mirare, a fost lacul de la Vidra, secat in cea mai mare parte. Acolo unde se intindea lacul cat vedeai cu ochii ramasese acum doar pamant crapat. Doar un ochi de lac mai statea marturie pentru ce a fost.
Nu stiu de ce s-a intamplat asta si desi am zis ca o sa scormonesc pe internet sa aflu, inca n-am ajuns sa o fac.
In august cand am fost eu, drumul era in lucru, deci daca ai in plan sa te duci pe acolo, acum ai putea sa ai sansa unui drum nou noutz.
In fine, chiar si asa, cu gropi cu tot, drumul merita facut, este absolut spectaculos.
De mancat am mancat la o carciumioara foarte frumoasa, Popasul Haiducilor de langa Petrosani. N-am amintiri de neuitat cu mancarea (multe chestii din meniu nu le aveau) iar servirea a fost cu totul modesta. Locul insa e de bun gust si merita vazut.
Am tinut-o spre Hateg si de acolo prima noastra oprire din ceea ce ne-am propus a fost la Densus. Frate, deci daca n-ai fost, e musai sa-ti pui in plan sa mergi! E absolut uimitoare biserica asta despre care se spune ca ar fi fost construita pe urmele unui templu pagan, ba chiar s-ar zice ca si ceva piatra de la Sarmizegetusa ar fi folosita acolo. O icoana unica reprezentandu-l pe Iisus copil, purtand ie romaneasca e o alta minunatie. Dar n-are rost sa descriu biserica aici pentru ca asa cum se zice in marketing (si e total adevarat) o imagine face cat 1000 de cuvinte. De aceea, ai aici un link catre o prezentare pe slideshare unde poti sa vezi despre ce vorbesc.
De la Densus drumul duce spre Sarmizegetusa Ulpia Traiana si e un drum destul de scurt.
Am ramas cu amintirea trista a faptului ca prin cetate exista si proprietati private adica pur si simplu curti ale oamenilor… Mergand dintr-o parte in alta a cetatii poti sa te intersectezi cu tractoare sforaitoare pline de fan si care te invaluie brusc, taman cand citeai si tu pe un panou informatii istorice, intr-un nor de praf…Mi s-a intamplat sa mai vad lipsa de respect pentru istoria noastra dar parca aici e prea de tot. Mai lipseste ca unul dintre oamenii aia sa construiasca o bodega in curte si sa dea drumul la manele si s-a zis de tot cu farmecul locului.
Poate ar fi mers sa ramanem peste noapte la una dintre pensiunile de langa Sarmizegetusa dar ne-am decis totusi sa ne continuam drumul spre Hunedoara si sa ramanem acolo. Cred ca si ramasul in Hateg ar fi fost o idee buna ca si vizitarea rezervatiei de zimbri pentru care atunci, seara, cand veneam de la Sarmizegetusa din pacate n-am mai avut timp.
La Hundedoara intai am tras o spaima pe cinste vazand oferta redusa de cazare (si casele cu multe turnulete de la intrarea in oras) dar in final am avut sansa sa dam de Heaven (:-))), un loc civilizat, cu conditii de dormit bune, cu terasa frumoasa si mancare buna. Daca as mai ajunge in Hunedoara tot acolo as sta.
A 2-a zi, dis de dimineata (vorba vine pentru ca era deja trecut de 9), am fost sa vizitam Castelul Corvinestilor. Ce mi-a placut la nebunie a fost Sala Dietei unde un percutionist canta o muzica divina ce te facea sa te simti intors in timp. Mi-a mai placut mult si Sala Cavalerilor. M-a revoltat in schimb faptul ca au dat voie micilor buticari sa vanda tot felul de kitchosenii in castel, chiar inauntru adica in sali!. Oribil, asta n-am mai vazut nicaieri. Si tot nicaieri n-am mai vazut un muzeograf care sa trateze vizitatorii cu spatele si sa stea refugiat intr-un colt, cu laptopul pe genunghi si sa se uite la un film cu sonorul dat cat sa-l auda si vizitatorii. Si asta fix in expozitia dacica. Jalnic.
Castelul este in restaurare, cred ca peste 1-2 ani va fi cu adevarat minunat. E si acum si merita sa fim foarte mandri de el.
Am plecat apoi spre Sibiu unde ne-am petrecut cam jumatate de zi. Cand am auzit recent un cantecel folk cu refrenul:“Vreau o casa la Sibiu” am zambit zicandu-mi “Si eu! Si eu!” O bijuterie orasul asta, mi-e tare drag.
De la Sibiu am pornit spre Sighisoara cu o oprire la Medias sa vedem cetatea si apoi la Biertan. Daca n-ai fost la Biertan fa-ti planul sa ajungi pentru ca e absolut incredibil. E poate una dintre cele mai bine pastrate cetati sasesti.
De la Biertan ne-am continuat drumul spre Posada desi as mai fi hoinarit prin zona mult si bine. Sunt absolut convinsa ca daca as fi luat cu mine orice strain pe drumul asta ar fi cazut pe spate in extaz. Avem o tara spectaculos de frumoasa.