Brandingul personal intre nevoie si moda

Din 1997 de cand Tom Peters a scris “The brand called you” interesul generat de acest concept a crescut enorm. Da o cautare pe Google dupa “personal branding” si ai sa gasesti peste 3 milioane de referinte! TREI MILIOANE!!! Wow! Am putea spune ca e ceva energie acumulata aici, nu-i asa?
Apoi arunca o privire aici sa vezi ce mari companii ale lumii s-au interesat de domeniu si au angajat experti de top in personal branding pentru angajatii lor. Si apoi daca ai chef aprofundeaza un pic cautarea din Google sa vezi cat de multi profesionisti in coaching, consultanta, strategie de cariera, training sau mentorat incorporeaza acest concept in oferta lor!
Nu ma mir deloc ca brandingul personal a generat fani pasionati, ca a schimbat puncte de vedere, ca a nascut curente de opinie si scoli, ca a accelerat succesul unor oameni si, in mod evident, ca a nascut si oponenti. Nimic mai firesc ca opozitia! Dar hai sa vedem …ce spun oponentii?
Din cate m-am lamurit eu, ei spun cam asa:
• ca atunci cand iti construiesti un brand personal construiesti de fapt o imagine falsa al carei obiectiv este doar acela de a te scoate in fata, in mod artificial in ochii unui potential angajator de exemplu;
• ca te alieneaza fortandu-te sa fii altceva decat esti;
• ca te ciunteste nelasandu-te sa-ti arati si partile mai intunecate ce fac parte din tine;
• ca te transforma din om intr-un simplu produs ca sapunul sau detergentul;
• ca e o moda, care ca orice alta moda, o sa dispara mai devreme sau mai tarziu.
Cu siguranta ca mai pot fi si alte puncte de mentionat si pe masura ce ma voi intalni cu ele am sa revin asupra acestor randuri si am sa completez.
Ei bine eu nu cred ca interesul asta urias putea fi doar un moft sau o moda trecatoare.
Eu cred asa:
• ca interesul fata de personal branding a crescut datorita nevoii firesti a fiecaruia dintre noi de a ne diferentia, de a ne exprima unicitatea;
• ca in lumea in care traim aflata in permanenta schimbare e crucial sa ne fie foarte clar ce avem de oferit, care ne sunt punctele forte si care e promisiunea valorii pe care o putem aduce; Reputatia noastra e cea mai puternica moneda de schimb pe care o avem;
• ca nu e vorba de o constructie artificiala ci de extragerea esentei a ceea ce suntem, intelegand in acelasi timp modul in care ceea ce suntem se reflecta in mintea si sufletul colegilor, partenerilor, clientilor, sefilor, prietenilor sau familiei noastre.
• ca brandingul personal nu numai ca nu ne ciunteste ba chiar ne ajuta sa sa intelegem imaginea de ansamblu a ceea ce suntem;
• ca totul incepe de la 4 elemente de baza in viata fiecaruia dintre noi: viziunea noastra asupra lumii, scopul pe care ni-l asumam legat de aceasta viziune, valorile care ne anima si pasiunile care ne motiveaza.
Si mai cred ca personal brandingul nu e o moda ci o nevoie. Nevoia de a fi diferiti, frumosi, geniali, ambitiosi, umani…
Voi reveni asupra acestui subiect pentru ca eu cred ca fiecare meritam sa avem un brand personal puternic. Si pentru ca este un atribut al brandului meu sa ofer din ceea ce stiu (:-)))

2 responses to “Brandingul personal intre nevoie si moda

  1. Este adevarat ca fiecare suntem unici dar, insa, cum ar spune niste clasici,
    – de ce crezi ca fiecare om trebuie sa arboreze un drapel pe care sa scrie „Asa sunt eu, am ceva de vanzare, de oferit”? Crezi ca asteapta cineva oferta asta? (tu m-ai invatat ca trebuie sa fie un cosumator si un vanzator sau poate invers); sau suntem toti de vanzare si trebuie sa ne incadram intr-un „branding” ca intr-o (cred ca nu scriu prea bine dar se poate scuza) cutie de pantofi.
    „Noi, in cutia noastra, suntem cei mai frumosi, cei mai comozi, cei mai buni, veniti sa ne luati in brate si cu noi incaltati, v-a v-a fii foarte moale…”
    – de ce crezi ca fiecare om trebuie sa ofere ceva, personal (calificari,capaciti… despre el pe net?) numai pentru ca internetul este un sistem de informare si/sau manipulare in masa? Chestia cu manipularea cred ca o putem discuta separat, daca vei avea dispozitie pentru asta, fata de alte discutii dragalase, ca de exemplu, cele cu presuri in spatele bocurilor.
    Esti desteapta, scrie despre asta, cum trebuie sa fie un om pe net ca sa ramana om, nu un robot.
    Sunt un „mos batran”, cine crezi ca se mai
    intereseaza de „cele 4 elemente de baza”, ale mele, enuntate de tine? Tu, totusi, nu cred ca te adresezi tuturor, asa cum declari? Cred ca oamenii tai sunt cei din generatiea ta. Si Io cred ca sunt in plus in discutiile astea.
    Mai ramane sa te intreb „Ce faci diseara”?
    – chestia cu „extragerea esentei” ma lasa – „net”;
    -„valorile care ne anima” si „pasiunile care ne motiveaza” se cam incaleca, tot „net”.
    Nu vreau sa fac parte dintre „simpaticii tai” pe care ii urasti pentru ca sunt cinici pe net (nu stiu cum ai spus exact si nu am chef sa ma intorc si sa fiu exact) si „dragalasii si simpaticii” (cred ca nici formularea asta nu este exacta) care spun alta, la vedere, cioc in cioc.
    Dar nici nu pot sa tac.
    Sau pot sa nu mai scriu, dar chiar sa tac?
    Vrei sa nu mai scriu?
    Cu drag,
    Io.

  2. marianaiosif

    Pentru Adi,
    Normal ca vreau sa scrii, ma bucura sa stiu ca un om de valoarea ta e in preajma. Las-o balta cu „mos”. Daca nu te-as cunoaste te-as crede (:-))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s