Captivi intr-o bucla temporala: reinventarea rotii

Avem o boala grea si pe cuvant ca am trait multa vreme cu impresia ca boala asta e nascuta pe meleagurile noastre. Am auzit insa mai nou pareri ca n-ar fi chiar asa, ca o resimtim noi mai acut pentru ca ne e mai aproape dar ca ea ar exista in egala masura si pe la altii. Boala se numeste: „Lumea incepe cu mine” si se manifesta intr-un mod cu care ma gandesc ca e oarecum imposibil sa nu va fi intalnit si voi pana acum.
Stiti modelul, nu? Cineva e numit intr-o functie si cel mai adesea acel cineva isi incepe jobul prin a nega sau a cobori in derizoriu tot ceea ce s-a facut inainte de el. Totul e din preistorie, jalnic, prost, sub orice critica, superficial, de rahat, facut cu picioarele sau in cel mai bun caz neclar, incomplet, lipsit de pragmatism. El, omul nou nout, el e profetul a carui menire nu poate fi alta – nu-i asa? – decat cea mai nobila dintre toate si anume sa faca totul de la zero, sa reiventeze iar si iar…roata. Timpul pierdut reinventand proceduri, procese, strategii, planuri si alte alea ar putea fi desigur investit in a cladi pe ceea ce exista deja bun si a duce astfel lucrurile mai departe. Trist este ca uneori si oamenii gasiti intr-un anume loc sunt tot din preistorie si cel mai adesea trebuie sa fie si ei inlocuiti. Am auzit cum ca acest concept de „new blood” ca ar fi o mare chestie, o cheie de bolta si un „must have” pentru a crea premisele unui succes cum nu s-a mai vazut si nu s-a mai auzit.
La cursul de leadership pe care-l fac la Harvard am invatat pana acum 2 lucruri pe care vreau sa le impartasesc cu voi (sunt de altfel lucruri de bun simt pe care sigur le stiti si voi):
1. Nu e doar acceptabil ci chiar e foarte recomandat sa evaluezi intai resursele (oameni, idei, procese etc etc) care exista in locul unde ajungi si sa construiesti pe ceea ce e bun pentru ca in mod sigur, absolut sigur, e si ceva bun, cel mai adesea insuficient exploatat. Ei numesc procesul asta Tinkering. Mi se pare inspirat numele (:-)) Tink…
2. Schimbarea de dragul schimbarii e o prostie.
In concluzie, lumea nici nu incepe nici nu se sfarseste cu noi. Bineinteles ca e normal, laudabil si de asteptat sa-ti lasi amprenta pe orice faci, cred insa ca n-are rost sa mergem mereu la OSIM sa inregistram cate o roata. Ea a fost inventata deja si cel mai interesant e sa o facem sa se invarta in directia in care vrem. Corect?

Nu vreau sa cad in capcana generalizarilor si de aceea am sa recunosc cu placere ca am vazut si oameni care au venit intr-un loc nou si au construit pe ceea ce exista bun in acel loc. Jos palaria in fatza lor!

One response to “Captivi intr-o bucla temporala: reinventarea rotii

  1. Si stii care-i treaba? Dupa un timp orice inventie cade in desuetudine. Mai inregistreaza astazi cineva becul lui Edison? Necazul este ca ce ai descris se petrece prea des si cam in tot locul astazi. Si stii care sunt cei care aplica asta? Corporatistii, cei care au destula subtirenie in pregatire dar care au aflat nu stiu de unde ca un mare manager asa ar trebui sa faca. Si la urma urmei sangele proaspat nu e mai subtire?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s