Sacul si doi bani jumate

Mi s-a intamplat de multe ori sa incerc sa gasesc scuze unor gesturi ciudate si nu stiu cum naiba se face ca cel mai des ajung sa dau vina pe saracie.

Imi aduc aminte cu cata surprindere si tristete priveam oamenii care veneau la cate o expozitie si treceau cu sacosa pe la fiecare stand sa o umple de pixuri, brichete, desfacatoare de sticle, brelocuri si alte mici nimicuri. Desi incercam sa intru in conversatie cu ei tot ce-i interesa era pixul de pe masa. Cateodata, daca erau mai multe, le luau pe toate si o taiau mai departe catre alt stand dupa o noua prada. M-am gandit ca sunt oameni saraci si ca un mic obiect pe care pot sa-l obtina moca e binevenit pentru ei. Nu luau pentru ca le-ar fi util un pix sau un breloc ci as zice ca mai degraba pentru confortul psihic pe care plasa cu obiecte promotionale il aducea cu ea. Ideea ca plecau cu ceva de acolo, ca puteau sa aiba ceva gratuit, ca meritau si ei ceva si asa mai departe.

La fel de trist a fost sa vad o incaierare intre doua femei octogenare pentru cateva monede aruncate la raspantii de drumuri pentru un mort. Cat sa fi fost? Cateva monede de 10 bani sau 50 de bani. Se imbranceau si-si aruncau vorbe cum nici nu mai auzisem. M-am gandit din nou ca sunt oameni saraci, vai mama lor, ca poate banul ala pentru ei era ceva. Nu cred ca poate sa fie alt lucru care sa mane un astfel de comportament…

Poate ca n-as fi scris postul asta daca nu m-ar fi starnit o intamplare recenta. Am avut o lucrare in casa si in urma ei ne-au ramas 2 gramezi de cioburi. Le-am pus frumos in 2 saci de rafie. Sotul meu le-a aranjat sa stea intr-un fel si sa nu taie sacii. Le-am dus la locul unde se aduna gunoi mare. Nici n-a plecat bine sotul meu de acolo cand aude in urma lui zgomot de geamuri sparte. Ei bine o femeie in varsta, ce plimba un catel, a rasturnat sacul cu cioburi.
Daca te intrebi ce om ar putea sa faca chestia asta si mai ales de ce, raspunsul e pe cat de simplu pe atat de socant: pentru ca i-a trebuit sacul. Sacul ala de rafie de 1 leu ii trebuia la ceva. Evident ca rasturnandu-l, sacul s-a rupt, s-a taiat si in final l-a lasat langa cioburi si a plecat mai departe. Cand a intrebat-o sotul meu de ce a facut asta a ridicat din umeri fara sa spuna nimic.
Si uite cum din nou primul gand mi-a fost ca daca n-ar fi fost saraca, sacul ala de 1 leu n-ar fi putut sa o tenteze.

Ma innebunesc gesturile astea ciudate si ma uit ingrozita la creaturile sinistre in care ne transforma lipsa de bani. Sau poate gresesc eu si nu asta e motivul…Habar n-am.

Anunțuri

One response to “Sacul si doi bani jumate

  1. Ai observat ca persoanele pe care le descrii mai sus au o anumita varsta? Poate nu e lipsa de bani, poate e doar ceea ce am invatat in vremurile trecute. Daca ai in jur de 40 de ani sau peste ai prins suficient din perioada „de trista amintire”. Si cu ce am ramas de atunci? Cu un mod „interesant” de a obtine lucrurile de care avem nevoie si un altfel de viziune asupra a ceea ce ne este permis sa facem. Plesu avea si o explicatie legata de bucuriile esticilor care difera de cele ale vesticilor. Noi ne bucuram cand incalcam regulile si scapam fara sa fim prinsi si da, tot de acolo ni se trage.
    Nu e saracia care ne impinga la asemenea gesturi, tine de un mod de supravietuire de care nu mai putem sa scapam. Eram adaptati la o alta societate si cand aceasta s-a schimbat noi am ramas in urma.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s