Despre chei

Nu mi-au placut niciodata oamenii care-si pierd vremea prin scara blocului la cate o barfa mica despre cum nu-si face administratorul treaba, cum fura casierul, ce mai face cutare sau cutare vecin, ce datorii are vecinul de la sapte sau cum se face sau nu se face curatenie. Nu mi-au placut niciodata nici cei care stau ei asa, de unii singuri, asteptand cate ceva in scara blocului. Sa vina postasul, sa treaca ploaia, sa n-o piarda pe doamna cu lumina, sa coboare nu stiu cine peste nu stiu cat timp.
Si-uite asa de cateva luni de zile tot vad o batranica de inaltimea si de greutatea unui copil de 12 ani, ce locuieste la un apartament de la parter, stand si asteptand ceva in holul blocului. Habar n-am ce. Zilele trecute chiar il intrebam pe sotul meu ce-o fi cu femeia asta si de ce-o sta ea mereu in scara.
“Pai ce sa faca in casa? S-o mai plictisi si ea” mi-a raspuns George si mi s-a parut un raspuns oarecum logic. Recunosc ca intr-o vreme chiar mi-o luase mintea razna si faceam tot felul de scenarii dubioase conform carora ar da-o copiii ei afara din casa. Nu parea insa trista. Statea doar in scara si astepta.
O salutam de fiecare data dar ea cam ezita sa-mi raspunda. Am continuat totusi sa o salut.
Azi cand ma intorceam acasa am zarit-o din nou in scara. M-am indreptat spre interfon sa sun dar mi-a batut in geam facandu-mi semn ca-mi deschide ea. Am salutat-o ca de obicei iar ea uitandu-se in ochii mei m-a intrebat:
“cat e ceasul mamaie?”
“sapte fara zece” ii spun eu si dau sa plec
“cat e? ca eu nu prea aud bine deloc” ma intreaba din nou.
M-am intors si am zis inca o data, mai tare.
“pot sa te rog ceva mamaie?” ma intreaba ea.
“da, sigur” ii raspund eu.
“poti sa ma ajuti sa descui si eu usa ca nu pot sa nimeresc incuietoarea aia de sus si fata mea vad ca iar intarzie”
A scos cheia din buzunar si mi-a intins-o iar eu m-am dus si am descuiat. Pentru mine a fost banal, pentru ea asta insemna sa stea ore in sir in hol asteptand-o pe fiica ei sa vina si sa descuie.
Am avut atunci o cu totul alta intelegere asupra orelor petrecute de batranica aia de statura unui copilas in holul blocului.
Si a nu stiu cata oara mi-am promis ca n-o sa mai judec pe nimeni, niciodata pentru ca uite, nu stii ce poveste are fiecare…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s