Nici randul intai nu mai e ce-a fost odata…

Acum ceva vreme mi-am luat bilete la Pluralul Englezesc si mi le-am dorit fix pe randul intai ca sa fiu cat mai aproape de atmosfera spectacolului si de actori. Biletele scumpisoare, 60 RON/ bucata, dar am zis: Fie! Merita! Vreau sa stau in randul intai. Sotul protesta ca o sa ne rupem gatul uitandu-ne in sus la scena dar eu nu si nu. Eu vroiam pe randul intai. Nu mai prinsesem niciodata asa bilete si acum cand mi se ivise ocazia – spune si tu – cum as fi putut sa o ratez?
Bunn… Aseara am pornit si noi catre Nottara. La intrare lume multa, multa, sala era deja aglomerata dar eu…eu aveam bilete pe randul intai, nu-i asa? Si cand paseam eu mai mandra de mine spre locuri imi sta inima-n loc. In fatza randului intai crescuse inca un rand din scaune aduse de prin culise de undeva. Si ca totul sa fie de-a dreptul perfect, in fata noastra statea un domn cu alura de rugbist: 2 metri inaltime, umeri lati, tot ce trebuie. Langa el o doamna pe masura.
Ma iau nervii si incep sa comentez intrebandu-ma daca asa o fi si la teatrele din Franta sau Germania apoi ma jur ca am sa-i scriu o scrisoare de protest domnului Mircea Diaconu pe care-l admir mult. Nu stiu cum, ingerul meu pazitor, impresionat de nervii pe care-i aveam, o face pe doamna din fatza mea sa isi ia scaunul si sa se mute pe culoarul lateral. Rugbistul si nevasta lui pe masura raman la locurile lor. Si-uite asa si fiica-mea si George si-au sucit capetele la greu tot spectacolul sa vada ceva din randul intai unde erau. Eu insa am vazut perfect. Asta pentru ca eu nu doar am cumparat biletele corespunzatoare ci mi-am si dorit cu adevarat sa fiu pe randul intai! Altfel nu merge. Altfel randul intai nu mai e randul intai.
Rezumand, Pluralul englezesc e o piesa draguta la care ai ocazia sa razi chiar copios. Si cand razi tu mai tare iti incolteste nu stiu cum in gand si intrebarea: N-o fi totusi de plans?
In concluzie: merita vazut.

4 responses to “Nici randul intai nu mai e ce-a fost odata…

  1. Mariana, eu imi cumpar numai bilete de student si nu mi s-a intamplat sa nu vad bine vreodata. La Sala Mare de laTNB costa 6 lei!
    Morala intamplarii cred ca e faptul ca niciodata nu trebuie sa fii sigur ca poti, prin vreun mijloc lumesc, sa controlezi total o situatie.
    Ti-ai fi imaginat vreodata ca poate aparea randul zero?
    Nu e amuzant?

  2. marianaiosif

    Stiu cu biletele de student, am luat si eu o vreme dar parca te apuca din cand in cand si cate o dorinta de a sta in primul rand.
    Imi aduc tot mai des aminte vorbele cu care incheie maestrul Radu Beligan Confesiunile despre viata si arta: ” Viata e o calatorie scurta, sa o petrecem la clasa intai!”…

  3. daaa, dar tot in randul intai ajung sa stau si cand imi cumpar bilet de student! fara gluma!
    oricum, eu vad perfect si de la cucurigu.
    trebuie sa-mi iau bilete de student, ca doar merg de patru-cinci ori pe saptamana, ca in tinerete.
    ar insemna 10.000.000 lei pe luna.
    pai ce inseamna 10.000.000 de lei pe luna?
    inseamna rata unui credit de 30.000 de euro.
    cu 30.000 de euro imi iau o garsoniera.
    pai merita sa pierd o garsoniera ca sa stau in randul intai la teatru?
    qed!
    ca sa nu mai spun ca daca as merge la teatru de trei ori pe zi, sapte zile din sapte, imi iau deja o vila!!!!!

    nu-s simpatice demonstratiile astea pas cu pas?
    uite la ce concluzii ajungi: mergand la teatru des iti iei vila.
    desi, pe undeva a intervenit o eroare de rationament.

  4. Toti suntem in radul intai,in prim plan,restul sunt gaselnite.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s