Mi-e dor de Florian Pittis…

Azi cand ar fi fost ziua lui imi aduc aminte ca:

1.adolescenta mea e legata de PMT (Poezia Muzicii Tinere pentru prietenii mei mai tineri) la care ma duceam ori de cate ori prindeam un bilet. N-aveam o gasca, ma duceam singura. Stateam pe scari nu pe scaun, cantam totul de la un capat la altul si-mi placea la nebunie. Uneori ma duceam si la „Cum se numeau cei 4 Beatles” si la “Cantec despre mine insumi”. Nici Cenaclul Flacara nu-mi placea asta mult ca PMT-ul;
2.Florian Pittis m-a invatat despre Beatles, Joan Baez, Bob Dylan si multi altii si oricat de ciudat ar fi, cantecele lor intrandu-mi in suflet, mi-au fost indirect cel mai bun profesor de limba engleza.
3.imi placea mai mult Bob Dylan-ul lui Pittis, puteam sa ascult in bucla ore in sir toate cantecele;
4.ma duceam pana la naiba-n praznic la “Infratirea intre popoare” ca sa-l vad in vreun spectacol si desi cand se termina era bezna si eu faceam o viata pana acasa in capatul celalalt al orasului asta nu m-a oprit niciodata;
5.stiam si eu pe de rost multe dintre poeziile recitate de el si culmea e ca le mai stiu si acum desi ani au trecut multi de cand am inceput sa le invat…

Mi-e dor de Florian Pittis si as minti sa spun ca nu mi-e, asa un pic, dor si de adolescenta mea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s