Despre lacrimi…

N-am nici coafeza “mea” si nici coaforul “meu” dar evident ajung din cand in cand in cate un salon. Povestea de astazi este despre un salon de prin zona Piata Romana unde aveam programare la un tuns si la un aranjat asa…mai natural.
Cand am ajuns toata lumea era numai zambet, m-au invitat sa iau loc intr-un fotoliu somptuos si tocmai cand incepusem sa rasfoiesc o revista de tunsori una dintre stiliste vine si-mi da un pachetel de biscuiti Belvita si niste pliculete de Jakobs Kronung insotite de un chestionar despre ce mananc la micul dejun, cate cafele beau pe zi si unde.
Citeam intrebarile si mai trageam si cu ochiul la stilista la care fusesem repartizata care se chinuia din greu cu cele cateva fire de par ale unei doamne blonde pe la 80 de ani careia i se facea intre timp si manichiura.
Doamna optimizase timpul la maxim. Era interesanta, ce sa zic…rochie tricotata neagra foarte larga si cam scurta care ascundea pe putin vreo 90 de kilograme, ciorapi mov si niste pantofiori foarte originali. Machiajul era strident rau iar disperarea cu care sa agata de o aparenta de “tinerete” striga prin toti porii. Respect mult persoanele in varsta care se straduiesc sa arate decent, doamna insa era de-a dreptul ostentativa.
Cand stilista parea ca a terminat aranjatul celor cateva fire, domna s-a ridicat asa cu unghiile pe trei sferturi facute si s-a repezit la o oglinda.
-Doamne fereste! a inceput sa strige. Vai, m-ai facut oribil! Ia da draga peria aia la mine sa repar ce-ai facut.
Stilista i-a intins peria iar doamna a inceput sa se aranjeze singura strigand la biata fata:
– Uite aici se vede o gaura (pai cu ce sa o acopere ma gandema…). Si aici…si aici. Doamne fereste e oribil draga! O R I B I L striga scotand flacari pe nari. Pai coafeza mea ma facea de un milion de ori mai bine. Ce , asta-i salon? Aratam mai bine cand am venit! Ia da-mi o perie un numar mai mare!
Fata ii dadea perii peste perii si asista neputincioasa in spatele scaunului cum doamna noastra cu unghiile proaspat vopsite in negru tragea cu disperare de cele cateva fire blonde incercand sa acopere golurile. Dupa perii i-a cerut ceara, clame si in final si niste fixativ. Nu stiu daca era mai bine ca atunci cand se ridicase de pe scaunul de manichiura dar parea multumita.
Intre timp, asistand la spectacolul asta ma gandeam daca n-ar fi mai bine sa plec iar cand a venit momentul ca stilista sa ma intrebe cu lacrimi in ochi ce doresc am tacut cateva secunde bune si in final, de mila ei, am zis ca pentru inceput ar fi bine sa ma spele. Ca sa ne calmam si eu si ea si eventual sa mai am timp sa ma decid.
Am lasat-o totusi sa ma tunda putin (din varfuri desi ma dusesesm cu gandul unei schimbari in minte). M-a tuns foarte corect, cu atentie maxima cum n-am mai vazut. Ochii i-au jucat in lacrimi tot timpul. M-as fi asteptat sa deschida discutia despre doamna fioroasa dar n-a facut-o. M-a aranjat la final cu peria si recunosc ca eram multumita. Pentru putinul pe care i-l cerusem cu inima cat un purice isi facuse treaba foarte bine.
Dupa ce am platit m-am intors la ea si i-am spus ca apreciz ce a facut, cum m-a tuns, cum m-a aranjat si ca din punctul meu de vedere e o stilista foarte buna. I-am spus ca restul sunt intamplari. Ochii ii erau o piscina de lacrimi dar prin nu stiu ce magie niciuna n-a curs. Fata mi-a fost brusc draga. Era un om care-si facea meseria. Si era si un om demn.
Si la naiba, asa e si-n viata, una rece, una calda…

4 responses to “Despre lacrimi…

  1. Mda, ce bine ar fi daca tot mai multi si-ar face meseria.
    Frumoasa poveste!

  2. Mobutu Sese Seko Kuku Ngbendu Wa Zabanga Gogu Psiho Logu

    E o foarte frumoasa scena de viata, foarte frumos descrisa. Daca ne dam un pas inapoi, vedem altceva. Si asta pentru nu mai suntem influentati de emotii. In intamplarea de mai sus sunt ilustrate doua chestii din psihologie: „frustrarea genereaza agresivitate” si „comportamentul deviant arel abaza o trauma”. Acum nu putem sapa prea mult in viata distinsei babatii careia Mariana i-a dat viata pentru posteritate, ca sa cautam traume. Dar, cauza frustrarii care a facut-o agresiva este foarte frumos descrisa in povestioara. Nu trebuie sa fii Sherlock Holmes ca sa dezlegi enigma. Respectabila hoasca era cheala! Dar, incerca sa transfere aceasta vina coafezei. Daca tot am adus vorba de Sherlock Holmes, iata un exemplu de comportament similar din Marea Britanie. Numele vor fi pastrate in anonimat. Batranul lord, Sir TB, in noaptea nuntii nu reusea sa isi faca datoria de sot fata de mult mai tanara sa sotie, Lady EU. Mojordomul John statea aplecat plin de sobrietate deasupra lor si le facea lumina cu un sfesnic. Sir TB, precum cotoroanta de la coafor, tipa la el: John, tine sfesnicul mai sus! John tine sfesnicul mai la stanga! John tine sfesnicul mai la dreapta! Nici un rezultat! Exasperat Sir TB se repede la
    John: Ia da sfesnicul ala incoace si treci in locul meu!
    Majordomul se descurca excelent cu Lady EU, iar Sir TB exclama satisfacut: vezi incapabilule, asa se tine un sfesnic!
    Dar este foarte frumoasa povestirea! Mai vrem.
    Si recomand Vizita batranei doamne, regizata de un Rus la TNB.
    Sunt exploatate la maximum posibilitatile scenei.

  3. Doamna mobutu,sunteti din pascani?imi pare cunoscut numele; precis ca esti blonda.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s