Ce piese de teatru am mai văzut in ultima vreme (si care mi-au placut mult…)

1. O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții –TNB; Cu Ciprian Nicula

M-a emoționat subiectul și m-a lăsat fără cuvinte punerea în scenă. Cred că n-am văzut niciodată o ingeniozitate mai mare în utilizarea oglinzilor și a luminilor. În plus, băiatul ăsta, Ciprian Nicula, este aur pur. E piesa mea favorită, de departe.

2. O intervenție – Teatrul Act; Cu Ana Ularu și Lucian Iftime

De câte ori intru în clădirea (care mie mi se pare) șubredă unde este Teatrul Act, când cobor la subsol scara în spirala și când intru în sălița minusculă mă gândesc că acolo mi-aș putea afla sfârșitul fără vreun pic de speranță în caz de Doamne-ferește. Cu toate astea piesele de la Act au un farmec aparte. În “O interventie” Ana Ularu (o iubescpe fata asta!) este minunată. M-a făcut să-mi tremure sufletul pentru ea la finalul spectacolului când mi se părea că se pune într-un pericol real. Drăguță piesa, a meritat să cobor treptele în spirala și să-mi risc viața.

3. În vizită la Domnul Green – Teatrul Evreiesc de Stat; Cu Virgil Ogasanu și Tudor Istodor

Poate că sunt influențată de atmosfera de la Teatrul Evreiesc de Stat, de sala frumos refăcută, de fololiile confortabile și de holurile pline cu bucăți de istorie…cand pun piesa în topul preferințelor mele. Dar dincolo de farmecul locului e jocul magistral al domnului Virgil Ogasanu care face în piesa asta un rol ce i se potrivește mănușă. Și Tudor Istodor e bun dar parcă e un pic eclipsat (și cum naiba să nu fie?) de Virgil Ogășanu. Subiectul piesei e mereu de actualitate: întâlnirea dintre credințele și iubirile noastre și ce se întâmplă când una e mai tare ca alta.Toate cele 75 de minute ale piesei au fost o încântare;

4. 1000 de motive – Teatrul Point cu Florin Piersic Jr.

Point e un spațiu de teatru din zona celor fusion (J) ce combină o cafenea la parter cu o sală de spectacole la etaj. Sala e micuță, comparabilă cu cea de la Act dar e draguță și confortabilă. Piesa, un one man show cu Florin Piersic Jr., este foarte frumoasă. O listă nesfarșită si emotionantă de motive pentru care merită să trăiești. Un băiețel incepe lista asta pe la 7 ani si o tot continuă pe parcursul vietii. La inceput o face pentru mama lui, apoi o continuă pentru el. Motivele sunt pe măsura sufletului unui copil și cresc odată cu el. Este o piesă delicată și curată ce-ți merge direct la suflet și te face, când pleci de acolo, să-ți doresti să faci și tu o listă cu motivele pentru care merită să trăiesti.

5. Omul cel bun din Seciuan – Bulandra Grădina Icoanei; Cu Vlad Ivanov, adorabila doamnă Rodica Mandache, Daniela Nane, Ana Ularu etc.

De fiecare dată când vorbesc de piesa asta îmi aduc aminte cum mi s-a tăiat respirația când am intrat în sală și am văzut plafonul de deasupra scenei decorat cu maci. O grădină cu mii de maci atârnată de tavan ca semn al unei lumi în care totul e cu fundul în sus, o lume fără valori în care trei îngeri coborâți pe pământ se străduiesc din răsputeri să mai găsească și ei un om bun. Chiar dacă este vorba de un singur om (care să fie bun) misiunea lor nu e simplă. Oamenii buni sunt greu de găsit.

6. Mă tot duc – Teatrul Foarte Mic. Oana Pellea și Mihai Gruia

Oana Pellea are un loc foarte special in sufletul meu și de la piesa asta încoace îl iubesc și pe domnul Mihai Gruia. N-am ce povești, e o nebunie drăguță cu ei doi.

7. Carusel – Teatrul Bulandra Izvor. Cu Vlad Ivanov, Mirela Gorea, Alexandra Fasolă etc

Piesa începe din foaier unde este improvizat un fel de bâlci în care se cântă, se dansează, se râde, se spun vorbe de duh într-o atmosferă veselă, minunată. Te simți bine din prima clipă iar apoi când intri în sală povestea te duce cu ea. Scena e amenajată să continue și prin sală și asta te face să ai sentimentul că ești parte din bâlciul mai mare care e chiar viața. Dincolo de stratul colorat al piesei dai de un subiect profund, de o poveste între doi oameni ce se chinuie să se așeze într-o viață normală. Vlad Ivanov e un Liliom cu multe trăiri ce te urcă în caruselul lui și te tot învârte până când râzi și până când plângi de nu mai poți.

8. Rața Sălbatică – Teatrul Bulandra Izvor; Cu Victor Rebengiuc, ȘerbanPavlu, Gheorghe Ifrim, Adrian Titieni, Manuela Ciucur etc

Piesă de teatru adevărat, fără modernități și fantezii regizorale inutile. Lungă (spre 3 ore) dar genul de piesă de la care pleci cu întrebări și care te bântuie multă vreme după ce ai văzut-o. Până unde ne amestecăm în viețile altora și mai ales, binele pe care vrem să-l facem cuiva va fi cu adevărat un bine? O piesă frumoasă și profundă.

9. Regele Lear- TNB; Cu Mihai  Constantin, Marius Manole, Monica Davidescu etc

Chiar și numai gândul că Mihai Constantin  joacă rolul (Lear) pe care tatăl lui îl juca acum 46 de ani mi s-a părut irezistibil și m-a făcut să vânez bilete. Ce se întâmplă pe scenă e o nebunie, Marius Manole la un moment dat înoată (!) efectiv în niște bazine cu apă, pe scenă plouă cu găleata, tot Marius Manole aleargă peste scaunele din sală spre uimirea spectatorilor care se trezesc cu el aproape peste ei. Montarea e grandioasă iar mie întreg spectacolul mi-a plăcut mult. Prima parte este minunată, a doua parcă  scade un pic (unii zic că mult) dar trăgând linie e o experiență de trăit. Cred că doar la Vizita Bătrânei Doamne am mai avut sentimental ăsta că ceva mai grandios (:-)) n-am mai văzut. Acolo, pe scenă era construit un întreg oraș pe străzile căruia cineva se plimba chiar cu o motocicletă (:-)).

După Regele Lear nimeni n-ar trebui să-i mai zică lui Mihai Constantin “Ionica”(din Liceenii) pentru că băiatul ăsta a crescut mult. Și este leit taică-său și la figură și-îndrăznesc să zic – și la talent.

10.  Pe lacul auriu – Bulandra Cu Virgil Ogășanu, Valeria Ogășanu, Lucian Ifrim, Ana Ioana Macaria, Alin Potop

Ce piesă, ce piesă, ce piesă! Daca ai văzut „On the golden pond” cu Katherine Hepburn si Henry Fonda știi subiectul. Dacă nu-l știi as spune intr-o frază că este despre dragostea in toate formele ei și despre nevoia de a o dărui. O dragoste impărtăsită, clară, ca un luciu de apă ce nu lasă loc niciunei indoieli. Cei doi Ogășanu sunt incredibili, sunt pe scenă tot spectacolul, mereu in mișcare, neobositi si asta chiar dacă au o vârstă când (cum e o replică din spactacol) „lumânările de pe tort cântăresc mai mult decât tortul” (:-))).

M-am gândit odată  că dacă aș avea ocazia sa aleg un personaj din literatură cu care sa iau cina sau sa petrec cateva zile, acesta ar fi Printul Miskin. Acum știu și unde l-aș duce, pe malul Lacului Auriu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s